Demonstația didactică

˶Conceptul „metodă de învăţământ" îşi păstrează şi în prezent semnificaţia originară, împrumuta grecescul „methodos", ceea ce înseamnă drum spre, cale de urmat în vederea atingerii unor scopuri determinate în prealabil. Această semnificaţie s-a păstrat până în zilele noastre, însă sfera şi conţinutul  s-au extins, surprinzându-se noi caracteristici ale metodelor didactice  În accepţiunea modernă, metodele de învăţământ reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, îşi însuşesc cunoştinţe, formează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini.˝

Demonstrația didactică. Aceasta constă în prezentarea unor obiecte, fenomene, substitute ale acestora sau în executarea unor acțiuni de încorporat de către elevi, în scopul asigurării unui suport concret senzorial, care va facilita cunoașterea unor aspecte ale realității sau reproducerea unor acțiuni ce stau la baza unor comportamente de ordin practic, profesional.Demonstraţia sprijină procesul cunoaşterii atât pe traiectul deductiv, prin materializarea şi concretizarea unor idei în construcţii ideatice de ordin inferior, cât şi pe traiectul inductive,prin conceptualizarea și ,,desprinderea" de realitate, prin decantarea unor cadre idealizate de operare, ce garantează pătrunderea şi explicarea mai nuanţată şi mai adâncă a realităţii.

În funcție de materialul intuitiv avut la dispoziție, se pot defini mai multe tipuri de demonstratii: demonstrația pe viu a unor obiecte și fenomene, demonstrația figurativă, demonstrația cu ajutorul desenului la tablă, demonstrația cu ajutorul modelelor, demonstrația cu ajutorul imaginilor audiovizuale, demonstrația prin exemple.

Această metodă prezintă numeroase avantaje, dar se pot descoperi și dezavantaje. Ca și avantaje, demonstrația stimulează observarea directă a materialului, favorizează formarea reprezentării de la concret la abstract, ușurarea înțelegerii și executării corecte a operațiilor, stimulând interesul și motivația pentru învățare a elevilor, prezentarea fenomenelor în dinamica lor spațială și temporală. Un alt avantaj al acestei metode este faptul ca se întâlnește la materiile ştiinţele naturii, geografia , fizica, chimia, disciplinele de educaţie fizică, estetică, tehnico-practică, fiind o certitudine că ea nu lipseşte cu desăvârşire din nici una dintre aceste categorii de materii şcolare, fiecare incluzând o parte (oricât de mică) de conţinuturi, a căror predare să se realizeze prin “arătare” directă de către cadrul didactic. De asemenea, metoda demonstrației ajută copii cu dizabilități să înțeleagă elementele de bază a unui proces sau fenomen.

Ca și dezavantaje identificăm faptul că există un grad de participare redus al elevilor, conexiunea inversă nu se realizează pentru toti elevii care ar necesita-o. De asemenea, însușirea rațională a noilor cunoștințe este asigurată numai când demonstrația este fundamentată psiho-pedagogic. Un alt dezavantaj al acestei metode ar fi faptul că elevii pot pierde șirul demonstrației dacă aceasta are un ritm alert. Efectele pedagogice depind esențial de calitatea mijloacelor de învățământ și echipamentelor tehnice folosite.

În concluzie, ˶demonstrația are un caracter ilustrativ, conducând la reproducerea, oarecum pasivă, a unor acțiuni sau la asimilarea unor cunoștințe pe baza unor surse intuitive˝.