Subiectivitatea în practica evaluativă

Evaluarea este una dintre actiunile pedagogice cu cel mai mare impact asupra elevului si familiei sale. Note, calificative, examene, clasamente sunt cuvinte aflate pe buzele tuturor atunci cand vine vorba de scoala. Parinti si copii se bucura, se entuziasmeaza, se intristeaza sau se revolta in fata carnetelor de note. Nimeni nu ramane indiferent. Fiecaruia ii place sa creada ca o reusita punctuala deschide viitorul, tot viitorul. Obtinerea unui calificativ bun sau a unei note mari sunt considerate conditii nu numai ale succesului scolar, ci si ale celui profesional si social. Este mai putin important in momentul framantarilor din jurul notelor faptul ca nota in sine nu are valoare decat in masura in care reflecta capacitatile si performantele reale ale elevilor. Practica docimologică scoate în evidenţă numeroase disfuncţii şi dificultăţi în evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor şcolare.

În primul rând,subiectivitatea, înţeleasă ca personalizare a demersului evaluativ, nu este neapărat un aspect de factură negativă. În realitate, evaluarea este realizată de către cadrul didactic şi implicit acesta se implică subiectiv în procesul evaluativ. Dascălul construieşte probele de evaluare, el le administrează, el construieşte cadrul psihopedagogic în care are loc evaluarea, el emite judecăţile de valoare şi acordă, la finalul procesului evaluativ, notele sau calificativele. Subiectivitatea este prezentă în fiecare dintre etapele mai sus enumerate, importantă nu este încercarea de a o elimina (imposibil de altfel), ci de a o canaliza spre binele şi în beneficiul celui evaluat.

Un al motiv pentru care apar distorsiunile în notare este şi prin implicarea factorilor de personalitate, atât cei care ţin de profesor, cât şi cei care ţin de elevi. Starea de moment, oboseala şi factorii accidentali pot favoriza, de asemenea, apariţia unor erori în evaluare. Nu mai puţin prezent este stilul didactic deficitar (din nepricepere, din necunoaştere, din lipsa de experienţă, din rea voinţă) care îl poate caracteriza pe profesor.

După părerea mea, subiectivitatea în evaluare nu poate fi evitată deoarece aprecierea elevilor nu se face in raport de obiective si de continut conform programei, ci in functie de nivelul clasei; din aceasta cauza apare eroarea de generozitate, profesorul fiind mai indulgent pentru a afisa rezultate mai bune, mascand astfel esecul scolar al unor elevi.

Un alt motiv pentru care ar putea să apară subiectivitatea este starea afectiva variabila a profesorului: este nerabdator, obosit sau stresat de anumite stari conflictuale, este generos, egocentric, nu se implica afectiv, este exagerat de exigent, afectiv sau indiferent.

În concluzie, simpla constientizare a acestor efecte si dorinta de crestere a obiectivitatii notarii sunt în masura sa diminueze efectele perturbatoare asupra notarii, sa creasca încrederea elevilor în obiectivitatea si buna credinta a evaluatorului, sa creasca prestigiul profesorului si institutiei școlare.