Demonstația didactică

˶Conceptul „metodă de învăţământ" îşi păstrează şi în prezent semnificaţia originară, împrumuta grecescul „methodos", ceea ce înseamnă drum spre, cale de urmat în vederea atingerii unor scopuri determinate în prealabil. Această semnificaţie s-a păstrat până în zilele noastre, însă sfera şi conţinutul  s-au extins, surprinzându-se noi caracteristici ale metodelor didactice  În accepţiunea modernă, metodele de învăţământ reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, îşi însuşesc cunoştinţe, formează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini.˝

Demonstrația didactică. Aceasta constă în prezentarea unor obiecte, fenomene, substitute ale acestora sau în executarea unor acțiuni de încorporat de către elevi, în scopul asigurării unui suport concret senzorial, care va facilita cunoașterea unor aspecte ale realității sau reproducerea unor acțiuni ce stau la baza unor comportamente de ordin practic, profesional.Demonstraţia sprijină procesul cunoaşterii atât pe traiectul deductiv, prin materializarea şi concretizarea unor idei în construcţii ideatice de ordin inferior, cât şi pe traiectul inductive,prin conceptualizarea și ,,desprinderea" de realitate, prin decantarea unor cadre idealizate de operare, ce garantează pătrunderea şi explicarea mai nuanţată şi mai adâncă a realităţii.

În funcție de materialul intuitiv avut la dispoziție, se pot defini mai multe tipuri de demonstratii: demonstrația pe viu a unor obiecte și fenomene, demonstrația figurativă, demonstrația cu ajutorul desenului la tablă, demonstrația cu ajutorul modelelor, demonstrația cu ajutorul imaginilor audiovizuale, demonstrația prin exemple.

Această metodă prezintă numeroase avantaje, dar se pot descoperi și dezavantaje. Ca și avantaje, demonstrația stimulează observarea directă a materialului, favorizează formarea reprezentării de la concret la abstract, ușurarea înțelegerii și executării corecte a operațiilor, stimulând interesul și motivația pentru învățare a elevilor, prezentarea fenomenelor în dinamica lor spațială și temporală. Un alt avantaj al acestei metode este faptul ca se întâlnește la materiile ştiinţele naturii, geografia , fizica, chimia, disciplinele de educaţie fizică, estetică, tehnico-practică, fiind o certitudine că ea nu lipseşte cu desăvârşire din nici una dintre aceste categorii de materii şcolare, fiecare incluzând o parte (oricât de mică) de conţinuturi, a căror predare să se realizeze prin “arătare” directă de către cadrul didactic. De asemenea, metoda demonstrației ajută copii cu dizabilități să înțeleagă elementele de bază a unui proces sau fenomen.

Ca și dezavantaje identificăm faptul că există un grad de participare redus al elevilor, conexiunea inversă nu se realizează pentru toti elevii care ar necesita-o. De asemenea, însușirea rațională a noilor cunoștințe este asigurată numai când demonstrația este fundamentată psiho-pedagogic. Un alt dezavantaj al acestei metode ar fi faptul că elevii pot pierde șirul demonstrației dacă aceasta are un ritm alert. Efectele pedagogice depind esențial de calitatea mijloacelor de învățământ și echipamentelor tehnice folosite.

În concluzie, ˶demonstrația are un caracter ilustrativ, conducând la reproducerea, oarecum pasivă, a unor acțiuni sau la asimilarea unor cunoștințe pe baza unor surse intuitive˝.

Subiectivitatea în practica evaluativă

Evaluarea este una dintre actiunile pedagogice cu cel mai mare impact asupra elevului si familiei sale. Note, calificative, examene, clasamente sunt cuvinte aflate pe buzele tuturor atunci cand vine vorba de scoala. Parinti si copii se bucura, se entuziasmeaza, se intristeaza sau se revolta in fata carnetelor de note. Nimeni nu ramane indiferent. Fiecaruia ii place sa creada ca o reusita punctuala deschide viitorul, tot viitorul. Obtinerea unui calificativ bun sau a unei note mari sunt considerate conditii nu numai ale succesului scolar, ci si ale celui profesional si social. Este mai putin important in momentul framantarilor din jurul notelor faptul ca nota in sine nu are valoare decat in masura in care reflecta capacitatile si performantele reale ale elevilor. Practica docimologică scoate în evidenţă numeroase disfuncţii şi dificultăţi în evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor şcolare.

În primul rând,subiectivitatea, înţeleasă ca personalizare a demersului evaluativ, nu este neapărat un aspect de factură negativă. În realitate, evaluarea este realizată de către cadrul didactic şi implicit acesta se implică subiectiv în procesul evaluativ. Dascălul construieşte probele de evaluare, el le administrează, el construieşte cadrul psihopedagogic în care are loc evaluarea, el emite judecăţile de valoare şi acordă, la finalul procesului evaluativ, notele sau calificativele. Subiectivitatea este prezentă în fiecare dintre etapele mai sus enumerate, importantă nu este încercarea de a o elimina (imposibil de altfel), ci de a o canaliza spre binele şi în beneficiul celui evaluat.

Un al motiv pentru care apar distorsiunile în notare este şi prin implicarea factorilor de personalitate, atât cei care ţin de profesor, cât şi cei care ţin de elevi. Starea de moment, oboseala şi factorii accidentali pot favoriza, de asemenea, apariţia unor erori în evaluare. Nu mai puţin prezent este stilul didactic deficitar (din nepricepere, din necunoaştere, din lipsa de experienţă, din rea voinţă) care îl poate caracteriza pe profesor.

După părerea mea, subiectivitatea în evaluare nu poate fi evitată deoarece aprecierea elevilor nu se face in raport de obiective si de continut conform programei, ci in functie de nivelul clasei; din aceasta cauza apare eroarea de generozitate, profesorul fiind mai indulgent pentru a afisa rezultate mai bune, mascand astfel esecul scolar al unor elevi.

Un alt motiv pentru care ar putea să apară subiectivitatea este starea afectiva variabila a profesorului: este nerabdator, obosit sau stresat de anumite stari conflictuale, este generos, egocentric, nu se implica afectiv, este exagerat de exigent, afectiv sau indiferent.

În concluzie, simpla constientizare a acestor efecte si dorinta de crestere a obiectivitatii notarii sunt în masura sa diminueze efectele perturbatoare asupra notarii, sa creasca încrederea elevilor în obiectivitatea si buna credinta a evaluatorului, sa creasca prestigiul profesorului si institutiei școlare.

Manualul digital..

 Trecerea de la manualul clasic la cel digital se înscrie într-un curent mai larg, cel al digitalizării și al virtualizării culturale. Suporturile culturale actuale ca și mediul de transmitere a acestora nu aveau cum să nu fie influențate de inovările tehnologiilor de informare și de comunicare. Manualul digital nu trebuie înțeles ca o dublură sau un substitut al celui real, tipărit, obiectual, ci se constituie într-un alt produs construit pe baza a noi principii de explicitare a materiei, după didacticizări suplimentare a conținuturilor și mulat pe o filozofie a învățării care să potențeze activismul, interactivitatea, progresivismul, creativitatea. Manualul digital, mai evident decât cel clasic, se constituie nu într-un depozitar de informații, ci într-un instrument de învățare și de prelucare/semnificare a acestora. Identitatea de conținut, prin temele și subtemele enunțate de programă, se menține pe mai departe, dar nu și din punct de vedere formal-structural, întrucât manualul digital dispune informația sau sugerează activități după o altă logică a succesiunii sau conectivității cu privire la acestea.

Avantajele manualului digital:
-este realizat în conformitate cu programa școlară;
-este îmbogățit cu numeroase activități multimedia;
-captează atenția și trezește interesul elevilor pentru învățare;
-stilul de predare este atractiv;
-aplicații software complexe;
-grad ridicat de interactivitate cu elevul,dezvoltându-i creativitatea;
-elevii învață noțiuni teoretice prin aplicații practice;
-sunt ușor de accesat;
-facilitează procesul de autoevaluare;
-oferă exemple de trasare a semnelor grafice ori a literelor;
-sunt mai ușor de transportat decat manualele tradiționale;
-activitățile dinamice au un impact vizual mai mare asupra elevilor;
-interfața grafică este atractivă.

Dezavantaje:
-imaginile si animațiile îndelung urmărite pot influența negativ vederea elevilor;
-vocea de fundal este puțin deranjantă;
-muzica de fundal poate reprezenta un factor perturbator pentru elev;
-dispare interesul pentru scrierea de mână;
-cadrele didactice nu sunt pregatite pentru a le utiliza în mod eficient la clasă;
-pot depinde de accesul la internet.

Învățarea prin intermediul manualelor digitale favorizează structurile metacognitive, competențele de asociere și de integrare a cunoștințelor, pe orizontală sau verticală, intra sau interdisciplinare. Aceasta înseamnă că elevii trebuie să posede deja competențe bazale, de citire, recunoaștere, interpretare a semnelor etc. ce pot fi achiziționate prin intermediul suporturilor tradiționale.

E- Learning. AeL.

Platforma electronică educațională (platforma e-Learning) este un produs program care are o serie de cerințe în vederea:

• asigurării procedurilor necesare instalării, configurări şi administrării acesteia;

• administrării şi monitorizării informaţiilor; 

• utilizării unei interfeţe ce poate fi modificată în funcție de schimbările care au loc în procesul educațional;

• asigurării suportului logic pentru comunicarea sincronă şi asincronă;

• utilizării unor module de editare de conţinut educaţional în formate diferite;

• autoevaluării offline şi evaluării online a cunoştinţelor asimilate;

• asistarea utilizatorilor în utilizarea softului educaţional;

Utilizatorul este persoana recunoscută de aplicație pe baza numelui de utilizator și a parolei de acces.

Platformele electronice pentru e-learning oferă facilităţi de derulare a unor activităţi de învăţare utilizând în mod exlusiv Internetul. Platformele electronice cooperative oferă în plus o serie de facilităţi referitoare la partajarea informaţiilor între cursanţi, posibilităţi de lucru în cooperare, posibilităţi de a crea discuţii de grup pe diferite teme etc. Structura, funcţionalitatea şi facilităţile oferite de astfel de platforme sunt foarte complexe şi pot fi diferite de la o platformă la alta. În general însă, orice platformă electronică trebuie să includă un spaţiu public, care poate fi vizualizat de toţi utilizatorii care beneficiază de un cont deschis pe  platformă, în acest spaţiu putând fi stocate documente cu caracter general sau informaţii de ultimă oră. În acelaşi timp, platformele electronice prezintă însă şi spaţii de lucru private atât pentru cursanţi, cât şi pentru profesori şi personalul care administrează platforma.

Platforma AeL

Bazată pe principii educaţionale moderne, AeL este o platformă modernă de instruire şi gestiune a conţinutului educaţional, dedicată tuturor instituţiilor de învăţământ.AeL este un sistem prin excelenţă flexibil, putând fi folosit în diferite limbi, regiuni, pe niveluri de studiu şi tipuri de instituţii de învăţământ.

Platforma oferă funcţionalităţi complete pentru toţi participanţii la procesul educaţional: elevi, profesori, directorii instituţiilor de învăţământ, personalul administrativ,  părinţi.

 Platforma eLearning AeL oferă suport pentru predare şi învăţare, testare şi evaluare, administrare a conţinutului digital, gestionare şi monitorizare a întregului proces educaţional.

AeL este optimizat pentru: 

- învăţare sincronă - profesorul controlează în întregime procesul educaţional, creând, adaptând şi monitorizând mediul de instruire

- învăţare asincronă – studiul are loc în ritmul personal al elevilor şi implică proiecte de colaborare;

- testare şi evaluare - pentru a veni în întâmpinarea nevoilor instituţiilor de învăţământ de măsurare a impactului şi eficacităţii procesului didactic.

Principalele beneficii oferite de utilizarea platformei AeL în procesul de predare, învăţare şi evaluare sunt:

- sprijinirea procesului didactic prin mijloace informatice moderne, punând la dispoziţia profesorilor un instrument complementar, flexibil şi eficient;

- monitorizarea procesului educaţional şi a rezultatelor obţinute de elevi, atât pe perioada cursurilor, cât şi după finalizarea acestora;

- planificarea eficientă a resurselor (profesori, săli de curs);

- facilitarea procesului de învăţare, mărind receptivitatea şi gradul de asimilare al cunoştinţelor;

- stimularea multisenzorială în prezentarea informaţiei;

-  activitatea de explorare/căutare individuală a informaţiei şi de operare asupra ei;

- schimbul de informaţii şi colaborarea în rezolvarea unor sarcini de lucru;

- diversitatea surselor de informaţie;

- stimularea gândirii analitice.

 AeL eContent oferă profesorilor și studenților experiențe de laborator cu adevărat în viață într-un mediu sigur. Conținutul digital de învățare este solid din punct de vedere pedagogic și îi ușurează pe profesori să transforme orice clasă de calculatoare într-un laborator interactiv, prin lansarea unității digitale adecvate pentru elevi. Software-ul educațional permite studenților să repete experimente de câte ori este necesar pentru a înțelege un anumit subiect.

AeL eContent se bazează pe o abordare constructivistă și axată pe cursanți. Fiecare unitate de învățare îi ajută pe elevi să exploreze, să descopere, să găsească soluții, să își construiască propriile cunoștințe și să tragă concluziile noastre. AeL eContent pune accentul pe cunoștințele operaționale, prin învățarea prin acțiuni și prin dezvoltarea activă a structurilor cognitive.

Ce este învățarea online?

 Învăţarea online este o metodă care oferă oportunităţi de învăţare. La nivel fundamental,nu este diferită de alte metode de învăţare; se referă la ajutorul dat elevilor pentru a învăţa.

Diferenţele dintre învăţarea online şi cea în clasă sunt:

1. Învăţarea online se bazează pe tehnologie. Elevii folosesc Internetul pentru a avea acces la materiale şi a efectua alte activităţi legate de învăţare. Aceasta nu înseamnă că profesorii şi elevii (studenţii) trebuie să devină experţi în Tehnologia Informaţiei şi Comunicării pentru a putea beneficia de învăţarea online. Sistemele de învăţare online, cum este sistemul implementat pentru ÎPT din România, sunt proiectate pentru a se asigura că tehnologia nu constituie un obstacol. În general singura aptitudine tehnică necesară este aceea de a putea utiliza un browser.

2. Învăţarea online se face la distanţă din punct de vedere geografic. Studentul şi profesorul se află în locuri geografice diferite în momentul învăţării. Acest lucru are implicaţii importante pentru:

 Materiale: Deoarece studentul va lucra singur, materialele de învăţare online trebuie să includă mai mult ajutor şi sprijin decât materialele utilizate în clasă.

Comunicarea: Comunicarea profesor-elev şi elev-elev şi interacţiunea sunt un aspect vital al procesului de învăţare. Comunicarea de învăţare online şi oportunităţile de interacţiune include email-ul, forumurile, chat-ul, videoconferinţa şi chiar materialele de studiu.

 Administrarea procesului de învăţare: Activităţile de învăţare se disting de alte activităţi umane ca activităţi care au fost structurate pentru a susţine şi a încuraja studenţii să  dezvolte abilităţi, competenţe, înţelegere, cunoştinţe noi. Aspectele cheie ale acestei structuri include furnizarea activităţilor adecvate studenţilor, monitorizarea progresului şi evaluarea a ceea ce a învăţat studentul şi ce trebuie să facă în continuare. Mediile de învăţare online oferă profesorilor şi studenţilor o gamă largă de instrumente care facilitează realizarea acestor procese împreună cu oportunitatea de împărtăşi rezultatele cu profesorul şi studentul. Prin urmare, studenţii sunt încurajaţi să îşi asume responsabilitatea pentru studiu şi să dezvolte abilităţile care îi vor ajuta să participe la învăţare ca parte a auto-dezvoltării pe durata întregii vieţi.

Avantajele identificate ce decurg din învăţarea online includ:

 Flexibilitate mai mare având posibilitatea de a studia oriunde şi oricând.

 Satisfacţie mai mare a studentului având un control şi o responsabilitate mai mare cu privire la învăţarea lor ce conduce la o implicare mai profundă.

 Timp de călătorie redus sau altfel abilitatea de a avea acces la învăţare în zone rurale îndepărtate.

 Timp de muncă mai puţin redus, ceea ce are o importanţă deosebită pentru populaţia în creştere de cursanţi adulţi.

 Uşurinţa şi rapiditatea revizuirii susţinută prin ghiduri de studiu care îndrumă studentul prin material.

 Consecvenţa conţinutului şi rezultatului, materialele de învăţare fiind prezentate într-o manieră consecventă şi atrăgătoare.

 Cunoştinţe oferite doar atunci când cursanţii au nevoie de ele, ceea ce încurajează cursanţii să îşi urmărească interesele şi îi ajută pe cei care au serviciu să îşi dezvolte abilităţile aşa cum sunt necesare la locul de muncă.

Despre educație.

  Termenul de educatie este utilizat pentru prima data de Michel de Montaigne (1533-1592): "Condamn orice violenta în educatia unui suflet tânar."

Cuvântul educaţie este de origine latină, derivă din substantivul „educatio“ care înseamnă creştere, hrănire, cultivare. Educaţia are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale. Educaţia este un tip particular de acţiune umană, o intervenţie sau direcţionare, o categorie fundamentală a pedagogiei.

Educaţia este o cultură a caracterului, o obişnuinţă contra naturii, dar şi singura care-i distinge pe oameni. Este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii, şi al unei virtuţi, pe care o porţi cu tine.

Ca o definiție generală privim educația ca fiind:

1. ansamblu de acțiuni desfășurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transmiterii si formării la noile generații a experienței de muncă și de viață, a cunoștințelor, deprinderilor, comportamentelor și valorilor acumulate de omenire până în acel moment; 

2. efect al activităților desfășurate în vederea formării oamenilor conform unui model propus de societate;

3. proces prin care se formează, se dezvoltă și se maturizează laturile fundamentale ale ființei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul; cognitivul, afectivul, volitivul; proces de devenire a omului "ființa în sine" în "fiinta pentru sine". (Dicționar de pedagogie, Ed. Didactica si Pedagogică, București, 1979)

J. J. Rousseau: Educatia consta în dezvăluirea și consolidarea a ceea ce se afla, înca de la nastere, în natura umana. "Totul este bun când iese din mâinile Creatorului, totul degenereaza în mâinile omului." "Cea dintâi educatie trebuie sa fie, asadar, pur negativa. Ea consta nu în a transmite virtutea sau adevarul, ci în a pazi inima de viciu si spiritul de eroare." "Copiii trebuie sa fie copii înainte de a fi oameni, iată ce vrea natura."

Emile Durkheime: Educatia este actiunea exercitată de generatiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viața socială; socializarea metodica a tinerei generatii; fapt social (caracteristici: exterioritate+constrângeri).

John Dewey: Educatia este procesul prin care se realizează "stimularea capacității copilului de către cerințele situațiilor sociale în care se găsește".  Educatia este un proces de crestere (de învatare si readaptare a activitatii la noi împrejurari si a mijloacelor la noi scopuri). "scoala este însăși viata". "Procesul educativ nu are nici un scop în afara lui; el constituie propriul său scop și este un proces de continuă reorganizare, reconstructie, transformare".

Ad. Ferriere: "Noi nu crestem copiii. Ei se cresc. Rolul nostru principal este de a crea mediul din care ei îsi vor extrage forta prin care devin mari."

I. Kant: Educatia este actiunea care "trebuie sa dezvolte în fiecare individ toata perfectiunea de care el este capabil".

Pestalozzi: "Omul devine om numai prin educatie. Dar educatia, la rândul ei, trebuie să se silească să urmeze mersul simplu al naturii. Toata puterea educatiei se întemeiaza pe potrivirea actiunii si efectelor ei cu efectele esentiale ale naturii însăți. Procedeele educatiei si ale naturii nu sunt decât unul si acelasi lucru."